Draga mami,

Spaţiere de la stânga la dreaptaMai tii minte cand il puneai pe tata sa mearga la tarabe sa cumpere un ziar sau o revista de care nici nenea vanzatorul nu auzise, doar pentru ca numele meu aparea acolo? Si mai tii minte cum orice musafir al nostru ajungea sa fie servit, intre ciorba si felul trei, cu un ziar sau o revista de care nu auzise si nici nu avea sa mai auda vreodata ? Ei bine, am o veste buna si un rea.

Vestea buna e ca de cateva luni incoace, mult mai multi oameni citesc (uneori si aud) ce scriu eu. Vestea rea e ca de-acum n-o sa te mai poti mandri cu mine pentru asta. Pentru ca, vezi tu mami, chiar daca ce scriu eu ar aparea pe toate gardurile (sau, ma rog, outdoor-urile), o sa-ti fie destul de greu sa ne convingi musafirii ca eu le-am scris (dar nu imposibil, sunt convinsa).

Dar nu te supara pe mine pentru asta, mami, iti promit ca e si o parte buna. Pentru ca, desi eu ar trebui sa inventez cuvinte care te fac sa vrei lucruri de care nu ai nevoie (cum ti se intampla si tie cand ai prea multe creme, si apoi citesti undeva ca le meriti si iti mai iei o crema), eu doar ma joc. In zilele bune fac unii oameni sa zambeasca, in zilele mai putin bune ii conving sa isi mai ia o crema. In zilele foarte proaste imi iau chiar si eu o crema. Dar asa e jocul.

Asa ca spune-i, te rog, lui tata, ca daca vrea sa vada ce am mai scris, sa aiba mai multa rabdare la paginile cu poze din reviste. Si cu pliantele pe care le primeste de la domnisoare pe strada. Si cu panourile care nu ii plac ca strica orasul. Acolo ma joc eu.

Si, mami, daca iti faci plinul la Rompetrol zilele astea, sa intri sa bei un ceai Lipton si sa iei o gustare. Tanti vanzatoarea o sa-ti dea un ravas scris de mine. Sunt 100, poti sa faci colectie si sa le arati musafirilor. Si nu iti ocupa atata loc in geanta cat o revista. 🙂

Si sa nu uiti, cand treci pe la raionul cu dulciuri, sa te uiti pe spatele ambalajelor de Heidi Dark si Heidi Grand’Or Hazelnuts. Acolo am scris niste textulete scurte-scurte, care in zilele bune fac oamenii sa zambeasca, iar in alte zile ii conving sa-si mai ia o ciocolata. C-asa e jocul.

Oricum, tu stii cat de mult imi place ciocolata, asa ca n-o sa te miri ca am scris un intreg site despre ea, tot pentru Heidi. Bine, m-au ajutat si colegele mele Alexandra si Miruna. M-as fi laudat de una singura, dar m-am gandit ca daca gasesti greseli de ortografie sa ai mai multi suspecti. 🙂

Ti-am povestit toate astea pentru ca e mai usor decat sa ma semnez cu pixul pe fiecare ambalaj de ciocolata. Desi pentru tine as face-o. Nu stiu inca ce le spunem musafirilor, dar ne gandim noi la ceva.

Cu drag,

Ina

PS: Nu esti suparata pe mine, asa-i?