Cand deschid o carte noua, dupa ce ii flutur paginile in dreptul narilor ca sa-i simt aroma (cel care n-are obiceiuri ciudate sa arunce primul hate comment! 🙂 ) citesc dedicatia – uneori cele mai importante randuri ale unei carti – si sa-mi inchipui povestea din spatele ei.
Majoritatea dedicatiilor scrise de autori sunt cat se poate de explicite „Sotului meu pentru dragostea lui neconditionata” sau chiar „Agentului meu fara de care aceasta carte n-ar fi aparut”. Si-apoi sunt acele dedicatii enigmatice, care te lasa doar sa ghicesti povestea lor, relatia dintre autor si persoana careia ii inchina volumul la care a muncit atat.
Cartea pe care o citesc acum, de exemplu, are urmatoarea dedicatie: „Mirelei, care face cea mai buna cafea din lume. Rasul ei ma topeste.” Si n-am putut sa nu zambesc cu gandul la Mirela si la reactia ei cand a citit aceste cuvinte.
Motivul pentru care m-am gandit azi la subiectul asta este acest articol din The Guardian care prezinta cateva dedicatii de carte mai putin conventionale. Dintre cele enumerate in articol si in comentarii, preferatele mele sunt:
– la categoria ahahahaha, cea a scriitorului de SF Michael Moorcock pe romanul The Steel Tsar: „To my creditors, who remain a permanent source of inspiration” si cea a lui Joe Abercrombie, de pe cartea Best Served Cold, catre fiica sa: „For Grace – One day you will read this and be slightly worried”
– la categoria aww: dedicatia de pe The Lion, the Witch and the Wardrobe a lui C.S. Lewis:
„My dear Lucy,

I wrote this story for you, but when I began it I had not realized that girls grow quicker than books. As a result you are already too old for fairy tales, and by the time it is printed and bound you will be older still. But some day you will be old enough to start reading fairy tales again. You can then take it down from some upper shelf, dust it, and tell me what you think of it. I shall probably be too deaf to hear, and too old to understand a word you say, but I shall still be

your affectionate Godfather,

C. S. LEWIS”

Nu stiu care ar putea fi cea mai celebra dedicatie din lume, dar daca ar trebui sa-mi pariez toti banii pe una, aceea ar fi cea din Micul Print. La categoria cea mai romantica declaratie din lume ar castiga detasat cea a economistului Peter Leeson de pe prima pagina a nu-atat-de-romanticei-sale-carti The Invisible Hook: The Hidden Economics of Pirates, care spunea simplu: „Ania, I love you; will you marry me?”
Am citit mai demult despre povestea acestei dedicatii si cum Leeson, impreuna cu editorii sai de la Princeton University Press, au facut mari eforturi ca sa pastreze secretul de iubita lui. Dedicatia a aparut pe manuscris abia inainte sa plece la tipar. In prefata, Leeson a explicat: „I hope she says ‘yes’. If she doesn’t, I might have to turn to sea banditry, which would be tough since I don’t know how to sail.” Pentru toti romanticii incurabili ca mine, o sa va bucurati sa aflati ca Leeson nu s-a apucat niciodata de navigat. 🙂
Cu toate ca economistul nostru a fost un norocos, exista un risc atunci cand dedici o carte unei mari iubiri sau chiar sotiei. Mai multe despre asta ar putea sa va povesteasca Peter Carey, castigatorul a doua premii Booker, casatorit si divortat intre timp, care le-a cerut editorilor sai sa scoata toate cele 4 dedicatii „with all my love” catre fosta dna Carey, Alison Summers. Singura exceptie – ultimul sau volum, Theft (Furt), pe care troneaza dedicatia: „For Alison Summers: with a sizeable proportion of my cash”.

O delicioasa prezentare a chinurilor prin care trece un autor atunci cand trebuie sa scrie o dedicatie si sa impace pe toata lumea, intr-un articol mai vechi din The Telegraph. Cred ca cel mai precaut si inteligent a fost Jerome K. Jerome, cand si-a dedicat Idle Thoughts of an Idle Fellow pipei sale. :))

Daca v-am deschis apetitul pentru dedicatii si povestile din spatele lor, cred ca n-ar trebui sa ratati cartea Once Again To Zelda: The Stories Behind Literature’s Most Intriguing Dedications.
Eu nu stiu sa am vreo dedicatie preferata. Multe m-au facut sa rad sau m-au emotionat, dar daca mi-au ramas cateva in minte, sunt cele din volumele A Series Of  Unfortunte Events a lui Lemony Snicket (cu care mi-a facut cunostinta Andreea, pe vremea cand eram amandoua studente la Varsovia – ehei, ce vremuri! 🙂 ). Snicket (pe numele sau real Daniel Handler) dedica fiecare carte for Beatrice urmat de un scurt text in care afectiunea se impleteste inconfundabil cu umorul negru. Singurul exemplu pe care il tin minte pe de rost (si sper sa nu ma insel) e:
For Beatrice
Our love broke my heart,
and stopped yours. 
E randul vostru sa-mi spuneti daca aveti o dedicatie de carte preferata sau ce dedicatii poarta cartile pe care le cititi acum.