Cateva motive pentru care nu trebuie sa ratati „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, filmul lui Andrei Ujica, super-aclamat de criticii de la Cannes:
Pentru ca e genial. Initial am crezut ca va fi documentar, dar nu este. E realizat din zeci de fragmente video din arhiva personala a lui Ceausescu (vizite de stat, vacante, discursuri publice, dar si inmormantari si aniversari in familie etc.) din care sunt reconstituiti ultimii 25 de ani din viata lui.
Pentru ca e o combinatie foarte bine dozata de anecdote pe care le veti vedea in premiera si lectii de istorie.
Pentru ca, daca tot vorbim de lectii de istorie, va va ajuta sa intelegeti niste lucruri care nu se predau la scoala (asta daca sunteti nascuti dupa ’80).
Pentru ca va da o noua perspectiva asupra perioadei respective (daca sunteti nascuti inainte de ’80).
Pentru ca este primul film despre/cu Ceausescu care il umanizeaza. Cristina m-a avertizat inainte sa-l vedem „Sa te uiti la ochii lui cum se schimba”. Si asa e. Spre final are o privire de animal haituit. Si de paranoic. Dar sa vezi cum ajunge sa aiba privirea asta e absolut fascinant.
Am fost aseara la avanpremiera filmului, la Centrul National al Cinematografiei, intr-o companie extrem de restransa si selecta: jurnalisti si bloggeri politici, vreo 20 de oameni in total. Dupa cum v-ati dat seama pana acum, mi-a placut foarte mult filmul, dar si mai mult decat filmul mi-a placut sesiunea de Q&A de la final, cu regizorul Andrei Ujica.

Am mai fost pana acum la avanpremiere de filme romanesti, unde am avut ocazia sa ascult regizorii vorbind, dar la nici unul n-am ramas atat de fascinata. Un om rafinat, cu o ironie delicioasa si o experienta de viata foarte interesanta, pe care as fi putut sa-l ascult ore in sir. Am inteles ca preda la o academie de teatru si film din Germania. Well, ferice de studentii lui ca pot asculta zilnic un om atat de fain.

Din discutia la care am asistat, am retinut raspunsul la intrebarea de ce n-a punctat in film, prin explicatii scrise, locurile si persoanele care au aparut in imagini, astfel ca toata lumea sa inteleaga despre ce este vorba: „Eu nu sunt un diriginte de cultura. Eu fac arta, nu istorie. Pe mine m-a preocupat doar sa pun un spot de lumina pe un anumit personaj, intr-un anumit moment din timp.”

Tot asa, mi s-a parut foarte interesant ca in total exista 9.000 de ore de film cu Ceausescu in arhive, din care au fost selectate initial 1.000 de ore, in functie de cateva indicatii precise (evenimente, perioade ale anului, capete de banda care pastrau imagini de tipul candid camera) apoi 250. Regizorul si editorul s-au uitat apoi la cele 250 de ore, timp de un an, si au reusit sa editeze prima varianta a filmului cu doar 16 minute peste ceea ce puteti vedea acum.

Revenind la „Autobiografia lu Ceausescu”. Trailerul oficial al filmului este acesta, dar nu va va ajuta sa va faceti o parere foarte clara despre ce este vorba. Va recomand sa urmariti, in schimb, alte 3 trailere create de regizori romani pentru acest film, pe care domnul Ujica ne-a rugat aseara sa le popularizam.
Trailerul lui Marian Crisan este foarte simpatic, pentru ca il prezinta pe Ceausescu prin ochii generatiei de dupa ’89:

Trailerul lui Adrian Sitaru suprinde excelent principalele momente din film.

Iar trailerul realizat de Radu Jude prezinta doi pusti care comenteaza cateva scene din film si mi se pare cel mai creativ.

Filmul are premiera joi, 28 octombrie, la Sala Palatului, incepand cu ora 18.00 (atentie ce planuri va faceti dupa, filmul dureaza 3 ore!). Studentii si elevii au intrarea gratuita, la fel si cei care aduc o bancnota veche de 5 lei comunisti (care, din cate am inteles, au disparut dupa ’78). Pentru restul publicului intrarea costa 5 lei noi. 🙂

Mai multe detalii pe pagina oficiala a filmului: autobiografia.ro sau pe Stiri de bine.