Pe scurt: despre retele sociale care creeaza adictie, adoptii de portelanuri cu poveste, botezuri si teatre in autobuze.
Dupa cum va povesteam intr-un post scris tarziu in noapte si sters tot atunci, 🙂  mi-am facut un cont pe reteaua de microblogging Tumblr. Aveam de gand sa-l si folosesc (de fapt, am vreo 5-6 posturi deja pe el), dar intre timp am descoperit Pinterest and I’m an exclusive kindda girl. 🙂
Pentru cei dintre voi care nu stiu, Pinterest este una dintre cele mai wicked si addictive retele de socializare. Este, practic, varianta virtuala a mood board-ului clasic, de perete (mood board-urile sau inspiration board-urile sunt acele colaje facute pe perete din desene sau texte, menite sa-l inspire pe autor; designerii vestimentari sau de interior le folosesc pentru a-si dezvolta creatiile).
Pe Pinterest iti poti face mai multe astfel de board-uri cu imagini, unde iti poti organiza ideile pentru decorarea noii case, pentru organizarea unei nunti, idei de mancaruri pe care vrei sa le gatesti, haine sau accesorii pe care vrei sa le cumperi, locuri unde vrei sa ajungi, idei de DYI, de cadouri, wish-list-uri etc.
Ca si la Twitter, poti sa „urmaresti” alte persoane si sa te inspiri din recomandarile lor si, ca si la Facebook, poti da like pin-urilor (pozelor) si board-urilor altor persoane. Imi place sa urmaresc tineri designeri sau artisti care-si creeaza board-uri cu lucruri care-i inspira. Imi place, de asemenea, gradul ridicat de utilitate al site-ului. Urmaresc board-ul unui cuplu tanar care se pregateste de nunta la toamna si toate imaginile cu decoratiuni florale, torturi sau accesorii sunt insotite de comentariile prietenilor si rudelor, in special ale celor doua mame-soacre. 🙂
Dar ce-mi place cel mai mult la aceasta retea sociala e caracterul ei pozitiv. Pe Twitter sau pe Facebook te lovesti tot timpul de vesti proaste sau de lucruri negative. Aici sansele ca cineva sa creeze un board cu imagini neplacute sunt minime. Bineinteles, exista comentarii care pot fi negative, dar, per total, domina fluturasii, hainele dragute si apusurile corny. 🙂
Ca sa va faceti o idee, asa arata profilul cuiva pe Pinterest:
 *
Nu stiu cati dintre voi ati ajuns pe la Street Delivery in weekendul 10-12 iunie. Ei bine, ca sa recuperez pentru anul trecut, cand ma uitam cu jind la oameni de pe geam, dar nu puteam participa din cauza lucrarii de disertatie, anul asta am fost in fiecare zi pe Arthur Verona. Astfel, intr-una dintre preumblarile mele, am descoperit standul Dupa Excavator.

Dupa Excavator este un ONG care, intr-o prima faza isi propune sa salveze obiecte din urma demolarilor care au loc in zonele istorice din Bucuresti si, intr-o a doua faza, sa creeze o lege menita sa protejeze obiectele valoroase distruse de actiunea buldozerelor. In cuvintele lor: „Dispariţia unei clădiri, a unei străzi, este ireversibilă. Să ne îngrijim ca demolând o casă, să nu ucidem ceva din spiritul oraşului, din spiritul nostru, care se adăpostea între pereţii săi. Iar atunci când decidem să sacrificăm o casă, să salvăm acele elemente ce pot fi recuperate, şi care au o valoare estetică prin ele însele: ornamente, uşi, ancadramente de fereastră, decoraţiuni interioare. Alte ţări au această prevedere inclusă în legislaţia lor de specialitate. În România, şi de noi depinde ca legea să fie amendată în acest sens.”

La Street Delivery, cei de la Dupa Excavator au organizat proiectul „Caut proprietar iubitor”, prin care doritorii puteau adopta „decoraţii şi obiecte de uz cotidian, frânturi de case şi de lume aruncate, rămase în urma excavatoarelor.” 

Isi asteptau proprietari iubitori farfurii de portelan, albume vechi de familie, clante, genti de piele din anii ’40-’50, vizoare, viniluri, carti, usi de epoca etc. Pentru ca ceaiul este my love drink, nu m-am putut abtine si am adoptat un minunat ceainic miniatural din portelan de Cehoslovacia, pe care il vedeti in poza de mai jos, si care a fost salvat de pe strada Berzei, din imobilul Bossel, de la etajul 3.

Toti cei care au adoptat obiecte trebuie sa prezinte, in texte, imagini sau colaje povestea obiectului adoptat. Asa ca, foarte curand, voi posta si eu pe blog povestea ceainicului meu, asa cum mi-am imaginat-o.

*

Unul dintre cele mai emotionante momente ale verii (pana acum, sunt pregatita sa fiu surprinsa in continuare ) a fost botezul micutei Maria, pe care, cu permisiunea voastra, o s-o numesc de acum incolo Cea mai frumoasa fetita din lume (pentru ca este, oricine a vazut-o va poate confirma asta).

Asadar, Cea mai frumoasa fetita din lume a avut cel mai cuminte botez din lume (spre deosebire de baietelul cu care a fost botezata in paralel si care nu a dat dovada de aceeasi delicatete fata de urechile invitatilor). A fost atat de cumintica de parca, asa cum spunea Chris, s-ar boteza in fiecare zi. :))

Din pacate, nu am nicio poza impreuna cu Cea mai frumoasa fetita din lume, pentru ca am evitat s-o iau in brate (prietenii care-mi cunosc indemanarea intr-ale sugarilor stiu de ce), dar am o imagine in care mana mea si manuta ei mica si delicata se intalnesc and I’m gonna share it with you (multumesc pentru poza, Alina! 🙂 )

*

Nu in ultimul rand, inainte de plec din Bucuresti am fost la avanpremiera teatrului mobil organizat in Bucuresti de Grolsh, in parteneriat cu lorgean theatre. Este vorba despre 11 piese de teatru (in total 40 de reprezentatii) care se joaca de luni pana sambata, la 19:00 si 20:00, in autobuzul Grolsch (pe traseul Unirii-Romana si retur).

Piesa la care am fost (impreuna cu mama si prietena mea, Alexandra) a fost Monoloagele Vecinului de/cu Laurentiu Banescu. Noi am ras cam tot timpul performance-ului, asa ca v-o recomand cu caldura. Mai jos, o poza din seara avanpremierei:

Daca vreti sa experimentati si voi o piesa in miscare, consultati programul teatrului Grolsch si rezervati-va un bilet pe pagina de Facebook a ExperimentalistRO pana pe 22 iulie.

Vizionare si calatorie placuta! 🙂