Zic şi eu ca Rudyard Kipling: am lucrat toata ziua la postul asta – azi-dimineaţă am pus o virgulă şi după-amiază am scos-o. 🙂

Adevărul e că, în ritmul ameţitor în care îmi petrec existenţa de Erasmusă la Varşovia, nu aş fi apucat niciodată să încep un blog. Prea sunt ocupată să-mi caut apartamentul cu orele, sau să mimez cum spargi ouăle pentru omletă, pentru a obţine un astfel de produs în magazine.

Am sosit în Varşovia acum aproape două săptămâni, fresh ca o panseluţă, cu haine cât pentru un week-end prelungit, că, deh, bagajul era greu, dar mai ales cu două seturi de aşternut de pat. Închipuiţi-vă ce şoc am suferit când ni s-au dat de la facultate aşternuturi sigilate. Nici până în prezent nu mi-a răspuns nimeni la întrebarea: „Can I trade them for clothes?”.

Iată de ce, ca o Erasmusă de-acum trecută prin furcile caudiene ale supravieţuirii în Varşovia vă pun la dispoziţie:

Sfaturi preţioase din experienţa personală (sau deduceri de geniu):

💡Fraţilor, cumpăraţi-vă înainte de plecare un amărât de ghid de conversaţie român-polonez. Dacă nu vă trece prin cap, cum i s-a întâmplat cuiva, nu spui cine, persoană însemnată :), aflaţi că „ajutor” se spune „pomoţ”. Needless to say, îl folosesc zilnic.

💡Nu vă sfătuiesc să vă cumpăraţi din magazine, neînsoţiţi de un polonez get-beget, decât pâine sau mere (mărturisesc că eu aşa fac). Toate etichetele sunt acoperite de precizări gen: „Jest jagoda wiecynie yielonego pnacya uprawianego glownie w poludniowej.” Bineînţeles, aricolele de lux au totuşi etichete mai avansate: cu traduceri în cehă, rusă şi bulgară. Dar, decât să vă luaţi scrub de tălpi în loc de mască de faţă, renunţaţi! You get my point.

💡Dacă sunteţi fete şi saloanele de manichiură sunt ”a must” pe lista voastră de supravieţuire, faceţi-vă unghiile în România. Nu de alta, dar aici costă 30 de zloţi, suma pe care aţi da-o în ţară pe lună pentru acelaşi serviciu.

💡Dacă veniţi singuri, evitaţi să ascultaţi la nesfârşit „Hai acasă” a maestrului Gil Dobrică, sau să mergeţi în Browarmia (un colţ de rai al berii) în timpul happy hours. Riscaţi să cădeţi în butoiul cu melancolie…

💡Nu vă simţiţi jigniţi dacă vi se spune în faţă şi cu năduf: „Curva!”. Aflaţi că nu e un termen peiorativ pentru cea mai veche ocupaţie din lume, ci un fel de „La naiba!”. Dacă e să ne luăm după frecvenţa acestui cuvânt pe stradă, Varşovia e un mic Amsterdam.

💡Nu faceți, sub nici o formă, glume cu raţe („kaczya”) în locuri publice. Atât preşedintele Poloniei, cât şi premierul, fratele lui geamăn, se numesc Kaczynski. Soluţia pe care am gasit-o, personal, e să le numesc „ugly swans”. Sunt convinsă că şi marele Andersen ar fi de acord cu acest compromis.

💡Nu ştiu cum se cheamă câinii (asta dacă sunteţi mari iubitori de patrupede lătrătoare), dar veveriţele vin cu „başa, başa, başa”. M-am convins personal.

💡Învăţaţi dinainte în poloneză cuvinte de supravieţuire, gen „wireless internet connection”, „cremă anticearcăn” sau „reduceri”. Nu de alta, dar sunt mai greu de mimat…

Despre cum ne-au oprit maşina la graniţă să ne cotrobăie printre panties şi şosete în căutare de valută falsă şi ierburi sau despre cum am oprit noi o maşină de Poliţie seara târziu, pe post de taxi…poate mâine. Destule senzaţii tari pe ziua de azi. 🙂