Later Edit: Postul este adresat exclusiv hartuitorilor/sacaitorilor de pe mail

*Post redactat pe principiul “Back off! You’re standing in my aura!”*

Cand am inceput sa scriu pe blog stiam, mai mult sau mai putin, ce inseamna asta. Stiam, de exemplu, ca persoane cvasi-necunoscute aveau sa-mi spuna la scoala sau la serviciu “Ti-am descoperit blogul saptamana trecuta si (insert reaction)” sau “A, da, stiu despre ce ti s-a intamplat, ca ai scris pe blog”. Stiam ca o sa primesc critici pentru scriitura mea neslefuita, pentru greselile de gramatica/ ortografie/ punctuatie, pentru tematica abordata, pentru opiniile pe care le am in legatura cu diverse subiecte, pentru lipsa de coerenta sau de constanta.

Cand incepi sa scrii pe blog, insa, nimeni nu te avertizeaza ca in bucataria ta liliputana o sa inceapa sa soseasca tot felul de “musafiri” nepoftiti, care, in cazul in care nu au nevoie de ceva de la tine (o cana de ulei, putina faina, doua oua), vor sa-ti schimbe mobila sau iti critica culoarea draperiilor. Stiti ceva? You!!!…off my planet!

M-am saturat de genul asta de “guests”. Nici daca as fi miriapod nu mi-ar ajunge degetele sa enumar mailurile in care mi se cer chestii. De la numarul de telefon al cosmeticienei mele (asta treaca-mearga), la cereri de a face reclame la diverse chestii in posturi, meditatii pentru admiterea la FJSC, detalii despre cursurile facultatii sau despre joburile mele, curiozitati privind locurile in care imi fac cumparaturile, cereri de sugestii de lectura, nelamuriri prinvind bursele Erasmus si multe altele. Din pacate, mailurile care au legatura cu blogul meu, cererile in casatorie (:D) sau simplele mesaje de “salut!” sunt prea rare in comparatie cu celelalte.

Si, daca ma mai deranjeaza un lucru la culme in legatura cu aceste mailuri utilitare (inca n-am primit un mail in care sa mi se ceara detalii cu privire la starea vremii sau cursul valutar, ca-n rest…le-am vazut pe toate) este abordarea semi-lingusitoare:

Buna, sunt X, sunt un cititor/o cititoare fidel(a) a blogului tau si vreau sa te intreb: stii cumva cum se pune pepenele galben la murat? (…) Esti o draguta, keep up the good work!”

Cea de-a doua categorie de musafiri-semi-parazitari sunt cei care se simt obligati, probabil dintr-un impuls de mici samariteni nedoriti, sa-mi dea indicatii in legatura cu modul in care ar trebui/n-ar trebui sa fac/sa nu fac ceva. Ne cunoastem de undeva? Ai orice alta legatura cu viata mea in afara faptului ca-mi citesti blogul? Imi stii motivatiile, problemele din trecut, proastele-obiceiuri sau slabiciunile? Nu? Si atunci de ce te simti obligat(a) sa-mi dai sfaturi pretioase despre cum ar trebui sa-mi organizez viata?

Breaking news: oamenii se diferentiaza unii de altii si prin altceva in afara de structura ADN-ului si amprente. Mai sunt alte elemente, precum personalitatea, background-ul, inclinatiile, nevoile, interesele etc. Asa ca, mersi, nu ma lua cu „suntem amandoi Varsatori si te inteleg”. Daca ai porniri umanitare cronice, inroleaza-te la Crucea Rosie si ajuta oamenii din Darfur sau, cel putin, ajuta o batranica sa treaca strada. Si scuteste-ma de “am fost si eu in cazul tau, stiu exact ce se intampla”. Cand n-o sa mai pot sa-mi pun ordine in viata, o sa apelez la un specialist.

Taking all these things into consideration, v-as fi foarte recunoscatoare tuturor celor care vedeti in mailul blogului meu un fel de call center online sau, dimpotriva, un cabinet de consiliere unde psihologul sunteti voi, sa va reconsiderati viziunea. I don’t need other people’s crap, I already have my own, thank you very much.